Să mă bucur pentru că cineva a câștigat sau a pierdut alegerile? Poate, dar abia peste patru ani o voi face, dacă o să am de ce

Nu înțeleg exaltarea multora, care se bucură pentru că cineva a câștigat alegerile/cineva le-a pierdut.

Bun, mesajele exaltaților de la partide sunt de înțeles, până la un punct: ”A ieșit șefuuu”, ”A câștigaaat domnul președinteeee!”, ”Suntem cei mai buuuni!”, ”I-am umilit pe ăilalți!”. Astea sunt mesaje câh, pupincurisme libidinoase, dar așa își câștigă unii existența.

Cam așa citiți pe paginile lor, ale celor de pe la partide. Se bucură pentru voi, pentru schimbare? Doar nu suntem naivi să credem asta. Se bucură pentru ei, pentru posturile lor actuale și viitoare, aparent securizate pentru 4 ani. Nu contează numele partidului, pentru că fenomenul este general.

În ceea ce îi privește pe alegători, nu văd niciun motiv de exaltare. Cred că iese de maxim un zâmbet în colțul gurii, pentru că scapi de o ciumă certă, dar stai cu teama că ar putea să vină alta, cu tulpina modificată genetic, mai ceva decât se spune că se modifică deja celebrul covidache.

Mai sper să dispară cocăiala de rubedenii și sinecuriști din administrațiile publice locale, deși știu că vor fi înlocuite cu alte rubedenii. Doar nu e cineva atât de dobitoc încât să creadă că se curăță aparatul și că meritocrația este cea care guvernează noile angajări. Ha, ha, haaa!… ce-am mai râs la gluma mea…

Așadar, nu simt nimic, pentru că mi-am tot furat-o în ultimii 30 de ani, dar am ceva speranțe. Peste patru ani, dacă se va întâmpla ce trebuie, atunci… ”JOS PĂLĂRIA!” Dacă nu, un zgomotos și din suflet… ”MARȘ!” Tot ceea ce pot să sper este că nu mai pierd încă patru ani din viață.