Nimic senzaţional

Confirmarea că n-am luat-o razna am avut-o într-o discuţie cu Nica şi cu Stavri. Într-adevăr, în Ploieşti vezi din ce în ce mai des oameni vorbind singuri pe stradă. Ceea ce m-a frapat pe mine a fost nu numărul lor, doar în ultimele cinci zile am văzut trei, ci aspectul acestora. Am rămas impresionat cum rar mi se întâmplă de o femeie pe care am întâlnit-o în parcarea dintre Palatul Culturii şi Casa Albă iar ceea ce mi-a atras atrenţia a fost suprarealismul scenei.

Aşadar o femeie care părea de 40 – 45 de ani, îmbrăcată „office”, tunsă extrem de îngrijit, cu pantofi Bata pe care nu era nici un fir de praf şi o geantă scumpă, discuta cu doi bărbaţi, arhetipul lui Dorel. Trecând pe lângă, n-am avut cum să nu aud “discuţia” dintre ei. În timp ce femeia îi reproşa gesticulând unui judecător imaginar că ar fi trebuit să ia în considerare şi probele depuse de ea la dosar, cei doi dorei care înţeleg că o urmăreau de câteva minute, se amuzau copios. Unul dintre ei şi-a luat inima în dinţi şi a abordat-o: “hai cu noi la baracă că noi o să-ţi administrăm toate probele, fă”, după care amândoi au început să râdă în hohote. Femeia, foarte prinsă de discuţia cu personajul imaginar, i-a ignorat. Încurajat probabil de lipsa de reacţie, acelaşi dorel s-a proptit în faţa ei şi i-a lansat o nouă invitaţie: “haide fă cu noi în spate la piaţă să vezi ce baracă mişto avem acolo! Lasă-l dracu pe… că oricum nu mai e în stare să-ţi administreze nimic”. Năucă, femeia s-a oprit din vociferare, l-a fixat cu o privire goală, şi-a tras repede geanta pe umăr şi a plecat către pasajul de la Omnia. De ce v-am povestit această scenă la care am fost martor? În nici un caz pentru a vă prezenta senzaţionala ştire că în Ploieşti din ce în ce mai mulţi oameni vorbesc singuri pe stradă. Am vrut să vă împărtăşesc următoarea remarcă: cei mai mulţi dintre ei sunt tineri, educaţi şi bine îmbrăcaţi.