După ce se termină nebunia coronavirusului, donăm și noi la niște amărâți neperisabilele de care am golit supermarketurile? Sau le păstrăm pentru ”cutremurul ăla mare”?

Aseară am intrat în două supermarketuri. Voiam să cumpăr câteva sticle cu apă plată, cafea și carne de pui. Aveau doar cafea.

Am întrebat în ambele locuri dacă mai aduc din depozit și ambele răspunsuri au fost „hă, hă!” Mălai, făină și orez lipsă, dar asta ca o constatare, pentru că nu intenționez să fac nici pâine, nici clătite și nici nu mă tăvălesc de poftă de pilaf.

Ok, am înțeles, lumea e speriată. Eu sunt relaxat pentru că mai am niște brânză adevărată, de oaie, de la țărani.

Am doar două întrebări:
1. Mai aveți pe unde să intrați în casele transformate în depozite alimentare?
2. După ce se termină circul, exceptând perisabilele, donăm și noi din ele la niște amărâți? Sau le păstrăm pentru cutremur și, după ce ne pică molozul din/dintre urechi, facem un pilaf, să marcăm momentul cum se cuvine?

Am înțeles, așa funcționează specia umană. Să nu spuneți că așa suntem noi, românii, pentru că ceea ce se întâmplă în aceste zile la noi, se întâmplă și în Italia, Spania etc.. Va trece. Până atunci, mă gândesc serios, dacă iau coronavirus, ce fac? Mă duc cu el la spital și fac un preacinstit schimb cu stafilococul auriu. Cu ăsta chiar nu e de glumit, deși spitalele gem de așa ceva, iar eu nu am auzit pe nimeni agitându-se să rezolve problema, să clănțăne alarmist pe la televizor, să carantineze pentru dezinfecție. 

Mai am exemple de nenorociri care au devenit prezențe obișnuite în viețile noastre. Știu că și voi aveți și știu că aproape toți avem acel sentiment oribil că situația ne-a prins ”cu nădrangii-n vine”, iar noi suntem pe cont propriu, întorși forțat la instinctele primare, acele instincte animalice care credem noi că sunt scuzabile pentru ceea ce numim supraviețuire. 

Un alt exemplu de nenorocire este poluarea. Cu benzen sau cu alte substanțe cancerigene, moartea incoloră ne pândește la tot pasul. Cel puțin în Ploiești și în localitățile limitrofe este infinit mai periculoasă decât coronavirusul sufletului. Asta nu panichează mai mult de 20-30 de persoane, aceleași care au ieșit la cele câteva proteste anemice împotriva poluării. Și toate sunt demonstrate cu studii științifice și verificate în realitate cu creșterea alarmantă a numărului de cazuri de cancer. 

O să mai vorbim după ce trece nebunia coronavirusului. Mulți vor avea chiar mult mai mult timp la dispoziție, fiind în șomaj, nu în autoizolare la vila Lac 1. Statul va fi obligat să-și asume plățile, constatând totodată scăderea contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, din cauza multelor și răsunătoarelor falimente. Ce ziceți? E pregătit guvernul pentru această următoare etapă? Scuze, a fost o glumă proastă, mult mai proastă decât cele despre coronavirus.  

Acum vă las. Mă duc să caut niște piept de pui, să mai apuc măcar o dată să mănânc un șnițel, să moară coronavirusul de ciudă că nu m-a prins pe stomacul gol. Dacă și capul ar fi plin așa cum ne este stomacul…