Frica de a ajunge în Spitalul Judeţean Ploieşti

Trăim cu frica de a junge în spitale! De ce? E normal, e firesc să avem nevoie de medici, să avem nevoie de îngrijire medicală. Așa cum ne trebuie profesorii să ne educe pentru viață, ne trebuie preoții să ne arate calea spre Dumnezeu, ne trebuie și medicii să ne trateze. La noi, însă, a ajunge la spital este o rușine. De când chemi salvarea, ai un singur gând – pe cine sa suni să îți dea bani să ai plicurile pregătite și cum să faci plecăciuni, să îți ceri scuze, să plângi pe la uși sau să cauți cunoștințe care să te ajute să ajungi pe mâna cui trebuie.

Avem copii, avem părinți, avem dreptul la viață. Toate acestea ne sunt refuzate într-un sistem medical, care se pitește sub replica Nu sunt fonduri! Nici profesorii nu au fonduri, asta nu înseamnă ca le spunem copiilor că România este în Africa, că nu am avut surse să ne documentăm, nu îi punem să scrie cu degetele că nu avem cretă etc. Suntem sătui de replica Ne pleacă medicii. Și din când în când mai apar unii care se laudă că nu au plecat, au rămas să lupte în România. Fals. De ce rămân unii? Ei bine, pentru că în spitalele de afară au salariu de 3000 de euro, dar pleacă acasă cu buzunarul gol. În România, nu știu cât au salariul, dar știu cazuri concrete când cer 100 de milioane (lei vechi) pentru o operație. Deci, de ce nu pleacă? Pentru că din 2 operații rezolvă salariul luat acolo. Dureros, revoltător, strigător la Cer. De ce la Cer? Pentru că doar acolo avem salvare!

De ce sunt așa revoltată? Pentru că așa suntem noi, românii, doar când ne doare direct reacționăm! Am încercat un exercițiu – am mers pe stradă și am povestit celor cu care mă întâlneam ce am pățit în Spitalul Județean din Ploiești. Și primeam ca răspunsuri: Nu îmi spuneți de Spitalul Județean…, acolo mi-au omorât mama, ….acolo am pierdut tatăl. Orice persoană din acest județ are, din păcate, o poveste sângeroasă legată de Spitalul Județean.

Toți prahovenii ne uităm cu neputință, cu invidie către cei care reușesc să plece la spital în București. Da! De ce? Pentru că acolo e altceva. Și ne întoacem la problema pe care o susțin de multă vreme! Oamenii strică tot! Cum? Vreți exemple? Din păcate, avem.

Andra Ilie, copiiph.ro

Citește articolul integral pe www.copiiph.ro