Unde sunt drumarii de altădată? / El îi făcea pârtie lui Ceauşescu când urca la Peleş!

În iernile grele, cum este aceasta, Ion Ion, de 63 de ani, se trezeşte în fiecare dimineaţa la ora cinci şi prima lui grijă este să facă pârtie în faţa căsuţei sale. „E un defect profesional”, glumeşte bărbatul, care a lucrat la Secţia Drumuri Naţionale mai bine de 30 de ani. A prins chiar şi perioada în care, dacă nu deszăpezea DN 1 la negru, pentru coloana oficială a lui Ceauşescu, care urca la Peleş, risca să fie acuzat de sabotaj şi să-şi petreacă ani buni în puşcăriile comuniste

Drumarii puteau fi acuzaţi de sabotaj înainte de 89
„Mi-am petrecut toată tinereţea la volanul unui DAC, transformată în maşină de deszăpezire. Aveam două dintre cele mai grele traseedin Prahova, de la Ploieşti dincolo de Comarnic, pe DN 1 şi de la Ploieşti la Cheia, pe DN 1A. Cel mai greu era pe Valea Prahovei, pe unde treceau coloanele oficiale. Când urca la Sinaia, Ceauşescu vroia ca drumul să fie curăţat la negru, cum spunem noi, drumarii”, povesteşte „Ion la pătrat”, aşa cum îl porecliseră colegii de muncă. Bătrânul îşi aminteşte că cea mai grea iarnă a fost cea din 84-85, când stratul de zăpadă depăşea un metru şi mjumătate. Chiar şi în acele condiţii, drumurile naţionale erau curate ca-n palmă. Motivul? Regimul comunist a impus sancţiuni aspre, iar drumarii care nu-şi făceau datoria puteau fi acuzaţi de sabotaj. „Când ningea tare, ne strângeam la miezul nopţii la district, adică acolo unde aveam noi garajul şi baza de aprovizionare cu material antiderapant. Pe gerurile alea mari, chiar dacă era periculos, stăteam şi câte o oră cu flacără deschisă pe sub camioane, ca să dezgheţăm motorina şi supapele de la motor. Până dimineaţa aveam ordin să curăţ sectorul şi mi-era frică să nu înfund puşcăria”, povesteşte nea Ion.

A salvat zeci de vieţi pe Posada
Acesta se poate lăuda că a salvat multe vieţi, mai ales ale şoferilor care se răsturnau pe Posada. „Aveam un prieten marinar şi mi-a adus de la Tulcea o funie groasă, cu care trăgeam maşinile picate în şanţ sau prăpastie. Era mai bună decât orice cablu, care, la minus 25 de grade, putea să cedeze oricând. Aveam cu mine în maşină prosoape şi pături cu care am învelit mulţi şoferi degeraţi. Îi scoteam din Daciile 1100 sau 1310, că altele nu prea erau atunci şi îi duceam la spitalul judeţean”, spune, cu mândrie bărbatul. Când ninge, Ion Ion devine nostalgic. „Acum era vremea mea, dar din cauza unei boli m-am pensionat. Oricum nu mai aveam unde lucra. Colegii mei adună acum gunoiul de pe DN 1 pentru că deszăpezirea o fac privaţii. Ăştia s-au boierit că au tot felul de utilaje performante şi tot nu scot drumul la negru, aşa cum o făceam noi cu camioanele făcute la Roman Braşov”, îşi încheie povestea nea Ion, după care se întoarce la unealta făcută chiar de el pentru curăţarea zăpezii. Este un teu din lemn, cu care deszăpezeşte nu doar trotuarul din faţa casei, ci şi o bună bucată din drumul comunal pe care locuieşte de-o viaţă.