„Micul Trianon”, ruina ce farmecă prin istorie și legendă – FOTO

Resursă culturală și economică pentru Prahova, domeniul Cantacuzinilor respiră și acum rafinamentul epocii nobiliare de secol XX.

Palatul „Micul Trianon – ruine”. Așa apare încadrat în Lista Monumentelor Istorice impresionantul ansamblul arhitectural pe care îl găsim, venind dinspre Ploiești, în comuna Florești. Niște ruine desprinse parcă din povești, ce conservă între ziduri realități, dar și legende ce merită ascultate.

Întreg Domeniul Cantacuzino stă mărturie și azi pentru una dintre cele mai frumoase epoci din istoria României, epoca nobiliară a începutului de secol XX. Impunător, pe vremuri, impunător și acum, în ciuda stării de degradare, „Micul Trianon” te duce cu gândul la o lume de basm, demult apusă, cu o societate aleasă, cu activități și preocupări pe măsură.

Lux și opulență, rafinament și viață fastuoasă, așadar, în ceea ce a fost odată grandioasa construcție ridicată pe domeniul din Prahova de prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut, pentru averea sa importantă, drept Nababul.

Odată intrat în comuna Florești, este imposibil să nu îți dorești să vizitezi impozanta bijuterie arhitectonică, construită de arhitectul Ion Berindey, în stil belleepoque. Bogat al vremii, Nababul a vrut proprietate, undeva, la țară și și-a dorit ca proiectul său să imite Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franța.

Zeci de hectare, prevăzute cu parcuri și terenuri de vânătoare și echitație și o spectaculoasă construcție ce, chiar și azi, în ciuda faptului că a ajuns o ruină, farmecă prin istorie și legendă.

„Domnița” și-a dorit câte o cameră pentru fiecare zi a anului

În planurile palatului, se spune că au fost prevăzute inițial, la cerința principesei Alice, fiica Nababului , 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului.

Pentru amenajarea ferestrelor, dar și a finisajelor exterioare, a fost folosită piatra de Albești, la fel de prețioasă ca marmura. Palatul avea sistem de încălzire centrală asemănător castelului Peleș, lucru extrem de rar la vremea respectivă.

Săli de bal, fântâni arteziene, grădini cu arbuști de esență rară, alei kilometrice pentru plimbări ale aristocrației vremii, dar și impresionante terenuri de golf, vânătoare și echitație. Un loc unic atunci, unic și acum, la mai bine de 100 de ani de la ridicarea lui în comuna prahoveană.

Asta deși, grandioasa lucrare nu a fost niciodată finalizată. Se spune că după moartea Nababului, moștenitorii acestuia nu au mai avut bani să termine lucrările, iar palatul nu a fost niciodată locuit.

De la mărire la decadență

Palatul ,, Micul Trianon,, a cunoscut o perioadă de glorie, dar, mai apoi, de decadență. Primul Război Mondial și-a pus puternic amprenta în ceea ce privește distrugerea lui, iar cel de-al Doilea Război Mondial a nimicit fără milă ceea ce a însemnat rafinata construcție, copie fidelă a palatului de la Versailles.

Ulterior, comuniștii au deposedat  familia Cantacuzino de proprietăți , iar în jurul anilor 1950 , palatul de la Florești  a cunoscut, cu adevărat, perioada de decadență. Sediu CAP , cazarmă militară, loc de refugiu pentru oameni ai străzii și un dispreț total față de o bijuterie arhitectonică rară în România.

După anii 60, , timp de aproape alți 30 de ani, starea de nepăsare a continuat, autoritățile vremii amplasând, în 1965,  în clădirile de lângă Palat, un spital pentru bolnavii de tuberculoză. Niciun turist, niciun localnic, nimeni nu mai era interesant de spectaculozitatea „Micul Trianon” …

Se spune chiar că, din cauza bacilului TBC tencuiala zidurilor și pământul din parc ar fi fost contaminate…  Cutremurul din 77 și-a pus și el puternic amprenta în ceea ce privește deteriorarea grandioasei construcții.

După anii 1990, disprețul manifestat de fost regim comunist, a fost înlocuit de disprețul oamenilor locului care au vandalizat fără milă palatul, au furat marmură, cărămizi, grinzi, profile din metal, bucăți de podea și orice ar fi putut fi smuls și valorificat. Palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului în 2009, care l-au vândut ulterior. Pentru ca oamenii să nu mai pătrundă ilegal, la câțiva ani, a fost împrejmuit și securizat.

Autoritățile actuale nu iau în calcul o reabilitare a „Micului Trianon” poate pe fonduri UE, așa cum s-ar dori în cazul altor monumente ajunse în paragină, iar istoricii vremii spun de părere să această bijuterie arhitectonică ar trebui doar conservată și păstrată la stadiul la care este acum.

Adică o ruină spectaculoasă ce reprezintă o adevărată resursă culturală și economică. Ce ar trebui  speculată și valorificată la maximum. Atât ea, cât și întreg domeniul ce aparținut odată Cantacuzinilor.