Economie | Podgoriile din Prahova, abandonate de viticultori

Peste 500 de hectare de viţă de vie din Prahova au fost abandonate în acest an din cauza costurilor foarte mari de producţie. În acest ritm, podgoria Dealu Mare, renumită pentru vinurile sale de soi, riscă să dispară de pe harta viticolă a ţării în câţiva ani.

Costurile mari de producţie în comparaţie cu subvenţiile modeste acordate de stat i-au determinat pe mulţi viticultori din Valea Călugărească să-şi abandoneze viile. Potrivit reprezentanţilor Direcţiei Agricole Prahova, în acest an nu au mai fost muncite peste 500 de hectare de viţă de vie dintr-un total de 8.000 de hectare. „Autorităţile locale au obligaţia de a-i sancţiona pe proprietarii de viţă de vie care nu-şi întreţin culturile pentru că acestea pot răspândi dăunători în întreaga podgorie. Acest lucru este dificil pentru că mulţi dintre proprietari au murit şi e greu de identificat moştenitorii care şi-au abandonat terenurile”, a declarat Marian Marcu, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Agricole Prahova. Potrivit acestuia, statul decontează viticultorilor doar tratamentele aplicate culturilor de viţă de vie, în cuantum de maximum 500 de lei pentru un hectar. „Oamenii sunt bătrâni, iar forţa de muncă este puţină şi scumpă. Mulţi nu-şi mai permit să ţină dealul. Ideal ar fi ca oamenii să se asocieze pentru atragerea fondurilor, dar acest lucru nu se întâmplă”, spune Vasile Neacşu, primarul comunei Valea Călugărească. În această situaţie se află Mitică Popa, care, la 83 de ani, a renunţat încă de anul trecut la aproape două hectare de viţă de vie. „Nu mai am nici putere de muncă şi nici bani să plătesc oamenii. La noi e 50 de lei ziua de muncă, plus mâncare şi băutură. Dintr-o pensie de 350 de lei, ce să plătesc mai întâi? Vinul nu mai e o afacere. La 4 lei cât se vinde litru de fetească neagră, aproape cât unul de apă minerală, nu-ţi rămân bani nici cât ai băgat în deal”, spune nea Mitică. Alţi viticultori nu se îndură să lase pământul pârloagă. Este cazul Marianei Dumitru, care a moştenit de la părinţi aproape un hectar de viţă de vie. „Mă descurc destul de greu, dar tata mi-a lăsat cu limbă de moarte să păstrez via. A fost viaţa lui. Cât mai am putere de muncă o să mă ocup de ea, chiar dacă viticultura nu mai e demult o afacere”, spune femeia care abia a ieşit la pensie.