Taximetriștii din Ploiești. De ce mă gândesc serios să mă reorientez spre Bolt

Circul destul de mult în ultima vreme cu taxiul în Ploiești. Ba că la redacție, ba că la diverse evenimente, taxiul deja este la ordinea zilei.

Circulând atât de mult am dat de fel de fel de taximetriști și am stat de vorbă cu mulți dintre ei. Nu pot să spun că m-a surprins faptul că majoritatea sunt nemulțumiți, ba că de condiții, ba că de patron, ba, mai nou, de faptul că primarul le permite celor de la Bolt să circule și că ei, taximetriștii clasici, au veniturile diminuate. Păi acum, pe bune, e economie de piață. Care e problema?

Vorbeam cu un amic acum câteva zile care se plângea că nu știe ce să mai facă. Vrea să ia un taxiu, se trezește că îi vine o mașină plină de mizerie, sau una în care miroase a fum de țigară. Recunoaște că, de câteva ori, a refuzat să se urce în unele mașini dar nu poate de fiecare dată. „Când mă uit la fața șoferului, prefer să evit o altercație, așa că mă urc. Dar îmi notez indicativul și, a doua oară, nu mă mai prinde…”, povestește respectivul.

Dacă taximetriștii „clasici” ar fi ok, dacă mașinile lor ar fi ok, nu cred că cineva ar apela la alte firme. Dar este bine să avem opțiuni.

Citește și: În spiritul Sărbătorilor: Taximetristul din Ploiești și plușul cântător 

Eu, de exemplu, am avut momente când mi s-a strâns inima pe bancheta din spate din cauza forjărilor, depășirilor și ocolirii relantisoarelor din oraș. Mai am puțin și, de fiecare dată când mă urc într-un taxi, îmi iau preventiv o pastilă de rău de mișcare. Nu este posibil așa ceva! Frâne bruște, șicanări în trafic și, unde mai pui, colac peste pupăză că, dacă te vede că nu prea știi pe unde e mai bine, te ocolește de te ustură la portofel o săptămână. Norocul meu că am învățat traseele prin Ploiești și nu prea mă mai păcălește nimeni. De când mă urc în mașină spun clar: vreau să ajung acolo și o luăm pe acolo. Și gata.

Nu circul cu Bolt-ul din comoditate. Am aplicația de la o firmă de taximetrie clasică instalată și nu mai stau să mă complic cu altele. Nu durează mai mult de 4 minute să vină unde am nevoie, prețul mi se pare rezonabil, așa că nu mă complic. Deocamdată… Încep însă să iau în calcul și alte variante în ultima vreme…

Din păcate, pe zi ce trece, se degradează totul, atât mașinile cât și șoferii, adică taximetriștii. Mă gândesc serios ori să iau un indicativ de la o mașină ok, cu un șofer ok, și să nu mai chem pe altcineva, ori să încerc și alte variante. Comoditate, comoditate, dar… să fim serioși… Când te arde la buzunar, la nas sau la stomac, lași comoditatea deoparte.

Citește și: Cum decurge o cursă în Ploiești cu taximetristul „Gogoașă”, suporterul înfocat al Petrolului

Ce mi-aș dori de la un taximetrist? Să respecte regulile de circulație în primul rând. Să aibă centurile de siguranță libere la banchetele din spate astfel încât să nu mai îmi tremure sufletul când merg cu copilul. Să nu-i mai depășească pe toți chiar dacă îi spun clar că nu mă grăbesc nicăieri. Să nu mai pună frâne de să simt că îmi părăsește cerebelul cutia craniană. Să nu mai facă slalom printre relantisoare și, cel mai important, să mă ducă unde am nevoie iar eu să mă simt în siguranță, ceea ce, în ultimul timp, nu prea se mai întâmplă.

Din păcate degradarea din ultima vreme a orașului se reflectă și în ceea ce privește taximetria. Așa cum orașul pare a fi în paragină, și taximetriștii par a-l urma.

„Ies din gară, la Sud, și zău dacă îmi vine să mă urc în vreun taxi de acolo. La ce fețe sunt, la cum vorbesc, se înjură și scuipă, zău dacă m-aș urca la vreunul în mașină și dacă mi-ar oferi o cursă moka…”, îmi spunea acum ceva vreme o rudă care „a aterizat” în Ploiești cu trenul.

Imaginea zugrăvită este exact cea pentru care nici mie, deși de ani de zile merg cu taxiul, îmi vine să mă reorientez spre altă variantă de transport. Să vedem cât voi mai rezista la „clasici”. Ceva îmi spune că această relație se apropie de sfârșit.