Doamna de la Douglas-ul din Afi, ce bine îmi pare să vă spun că ați pierdut 500 de lei!

Sunt acel gen de ipochimen care cheltuiește cu greu banii familiei pe ”prostii” cum ar fi parfumuri, bijuterii sau accesorii. Cum s-ar zice, de când mă știu sunt un anti-consumerist convins în ceea ce privește acest tip de bunuri. Totuși, din când în când, rămân fără.
Adică, odată la o mie de ani mi se termină stocul constituit în mare parte din cadourile primite de zilele mele – de nume sau de naștere, și trebuie să-mi cumpăr singur. De data asta am fost să-mi cumpăr un parfum de la Douglas-ul din Afi Ploiești și a fost o ”experiență de vis” a se citi neplăcută.

Mall-ul Afi Ploiești este în drumul meu spre casă, motiv pentru care uneori intru că-mi fac cumpărăturile acolo. Asta chiar dacă de fiecare dată trăiesc cu senzația că la supermarketul Cora de acolo plătesc ceva mai mult pe orice bun, decât pe similare cumpărate de la concurenți.

Da, îmi imaginez că mă judecați deja 😊, dar pentru mine mall egal în primul rând băcănie și mâncare pentru câine/pisici. Pe urmă filme, pe urmă alte alea.

Așadar, am intrat în mall să iau niște mâncare pentru câine/pisici. După ce am cumpărat, la ieșirea dinspre Artsani, e magazinul de parfumuri și alte chestii lucitoare de luat bani mulți de la clienți, Douglas. Mi-am adus aminte că doar ce am stors ultima picătură din sticla de parfum pe care o aveam și am zis să intru, să văd ce-mi iau.

De fapt știam exact ce vreau. Dacă nu-mi place să cumpăr, nu înseamnă că nu-mi place să folosesc. Doar că sunt chitros și nu-mi place să plătesc pentru un parfum, recunosc.
Intru în magazin ce cele șase kile de mâncare de câini/pisici într-o mână, și cu o privire ușor debusolată.

Pe mine genul ăsta de magazine mă cam dezorientează. Adică eu le văd ca o aglomerare de produse expuse după niște reguli pe care cu greu le înțeleg. Niciodată din prima. La intrare, cred că aveam eleganța ciclopului intrat într-o expoziție de miniaturi colorate.

Bașca faptul că am și o alergie care îmi blochează aproape complet mirosul în momentul în care sensibilul meu nas simte mirosuri mai tari. Devin așa, ușor amețit.

În capul meu era clar pentru oricine că sunt un om care necesită ajutor, consiliere la cumpărături, ca să zic așa. Mai precis, orice vânzător cu puțin simț al răspunderii față de integritatea gestiunii, m-ar fi luat în primire din pragul magazinului, măcar să nu-i fac niște reașezări de produse cu sacoșa de cumpărături.

E clar că cele doamne care vindeau la Douglas nu avea aceeași opinie, pentru că nu m-au băgat în seamă. Eu am intrat, am strigat tare ”bună ziua”, dânsele au ridicat puțin capul din ce făceam, au bâiguit ceva, și și-au reluat discuția sau ce făceau dânsele înainte de strigătul meu, ignorându-mă foarte eficient.

Hotărât, încep să caut parfumul. Nu văd brandul afișat pe nicăieri. Mă dau mai în spate, mă foiesc, mă sucesc, nimic. Dau să dărâm un rând de rafturi cu sacoșa cu mâncare câinelui/pisicilor. Evit dezastrul în ultima secundă.

Doamna vânzătoare brunetă și slăbuță, se uită puțin la mine și alege să mă ignore. N-o pot ignora eu: ”nu vă supărați, am nevoie de ajutorul dumneavoastră”.

A lăsat baltă ce nu făcea și a venit către mine. S-a oprit la o distanță de 1,5 – 2 metri.
Am întrebat-o despre marca pe care o căutam. ”E chiar în fața dumneavoastră”, mi-a răspuns. ”Unde?”. ”Acolo, fix acolo”. Așa era, fix în fața mea se aflau parfumurile care mă interesau.

Cum sunt unul dintre cei care țin cu minutele deschisă ușa frigiderului pentru a nu vedea untul care se află în față, nu m-am simțit deloc aiurea că n-am văzut parfumurile. Doamna cred că s-a enervat puțin, pentru că a plecat și m-a lăsat singur.

”Cum le testez?”, am strigat-o eu. ”Vedeți că aveți acolo testerele”, mi-a răspuns dânsa de la vreo trei metri distanță. După care iar m-a ignorat. Nici măcar nu s-a uitat să vadă dacă nu cumva ascund vreunul printre bobițele câinelui/pisicilor.

E destul de greu cu o singură mână să ții și sacoșa cu cumpărături, să apeși și pe butonul testerului cu țintă peste hârtia de mirosit. E o treabă complicată. Mi-a ieșit, dar m-am frustrat rău de tot.

Brusc, n-a mai fost vorba despre a cumpăra ceva, ci despre cât de aiurea m-au făcut cele două vânzătoare să mă simt, doar ignorând faptul că dădeam toate semnele că sunt un cumpărător hotărât, nu indecis.

După valul instantaneu de furie în timpul cărora le-am transmis în gând multe, dar multe urmări de bine, m-am iluminat brusc. M-am înseninat. ”Ta daaam, băă, da” prost mai sunt. Chiar în halul ăsta de idiot să fiu, să cumpăr de la doamnele astea?”. M-am decis instant să plec și dus am fost.

A avut o parte bună această experiență pentru că, putând să miros testerul, mi-am dat seama ce parfum vreau. L-am comandat de acasă, pe net, cu un discount semnificativ față de magazin. Avea chiar și livrare gratuită.

Și mai am un plus mare pentru igiena mea mentală. Am marea plăcere să-i transmit doamnei brunete de la Douglas-ul din Afi: ”doamna, ați pierdut o vânzare de aproape 500 de lei, doar pentru că nu mi-ați dat bună ziua și ați ales să mă ignorați”.

Sper că o să o oftice măcar puțin mesajul meu, ceea ce, recunosc, mă face să mă simt foarte bine. Dacă nu pe dânsa, măcar pe șeful de magazin sau pe vreun alt șef de la ei. Ceea ce mă face să mă simt și mai bine.

Închei cu o constatare generală referitoare la magazinele din Afi Ploiești.

Cu două excepții notabile, Cărturești și CCC, toate, dar toate persoanele care vând te fac să te simți ultimul om doar prin modul absolut incredibil în care știu să te ignore atunci când le calci pragul.

Nu este o afirmație generalistă, studiez fenomenul de mai bine de un an, și cea mai călduroasă primire a fost acum aproximativ un an. Am fost urmărit pas cu pas, de la un metru distanță, ostentativ, de un agent de pază prin tot H&M-ul. Chiar dacă m-am simțit ca un infractor periculos, măcar m-am simțit demn de atenția lor.

Dacă aveți un contraexemplu sau o completare a listei celor de mai sus, nu ezitați să o faceți.