Pe tine ce te recomandă ca să-ți spui OM?

Sunt de ani buni pe social media despre care am tot vorbit în materialele noastre, avantaje și dezavantaje.

Cred însă că ce se întâmplă în ultima perioadă aici a devenit de-a dreptul rușinos pentru calitatea noastră de oameni.

Zilele trecute am văzut un titlu despre femeia care a murit recent în Egipt, titlu din care reieșea faptul că aceasta lucra la ANAF Suceava. Am rezistat cam 15 secunde să citesc comentariile la acest articol. M-am oprit la cel în care o doamnă spunea: „Orice pe lumea asta se plătește.”

Dumnezeule, cum poate un om care teoretic se diferențiază de un animal prin gândire și sentimente să poată emite așa ceva? Cum e posibil să gândești așa și să ai curajul să arunci asta public? Despre un om care a murit. Un om care nu mai e.

Unde ne sunt sentimentele și ce se întâmplă cu empatia?

Scriu aceste lucruri gândindu-mă la lucrurile după care alerg eu pe lumea asta. Lucruri care poate la un bilanț final nici nu contează. Știți însă ce contează de fapt? Și vă spun cu sinceritate, vorbesc din experiența mea, a clipelor în care am trecut prin multe greutăți.

Contează sufletele care în ciuda faptului că și ele au probleme, griji sau supărări, au o vorbă bună, un gând bun pentru aproapele său. Un zâmbet, un „ce faci” la care să aștepți cu adevărat răspunsul, câteva cuvinte de compasiune, orice te face om.

Am multe defecte, sunt un om care greșește, înțeleg și tolerez multe, însă agresivitatea și răutatea aceasta patologică… Nu pot și nu vreau să o înțeleg. Nu vreau că Agnes să creadă că așa trebuie să fie. Nu vreau.

Să fim oameni, vă rog, iar atunci când nu putem da bine, un pas pentru recuperarea noastră ca oameni, ar fi să nu împărțim RĂU.