”Dacă te uiți la mașinile ucrainenilor, ai zice că noi suntem refugiații.” Ați citit des asta, dar merită să o dicutăm

Cât de ușor ”plecăm pe fentă”, cât de ușor etichetăm, căutând mereu o scuză pentru a pune orice nu ne convine într-o lumină nefavorabilă, deturnând sensul unui scop. E mai simplu să facem glumițe, fără să ne punem în situația în care alții ar face ”glumițe” pe seama noastră.

Am mai dezbătut problema refugiaților, în fapt a unei crize umanitare prin care nimeni nu-și dorește să treacă. Am discutat și despre faptul că refugiat nu înseamnă sărac și sărăcia nu este o virtute, la fel cum nici bogăția nu trebuie privită așa.

Ce înseamnă bogăția? Depinde de cum te raportezi la ea. Pentru unii a fi bogat înseamnă să ai mult/multe? Multe ce? Bani, case, mașini, conturi… Pentru alții a fi bogat înseamnă să ai carte, să cunoști, să ai informația corectă și să știi să o valorifici. Pentru unii, trecuți prin necaz, a fi bogat înseamnă a avea sănătate și liniștea care să îți permită să construiești pentru tine și cei dragi, să te bucuri de viață.

Să ne referim la partea materială, pentru că mulți privesc bogăția gândindu-se la starea materială a altora. Când banii devin un scop, șansa de a acumula ”bogății” materiale scade. Asta se întâmplă pentru că banii sunt priviți ca un obiectiv, nu ca un instrument de lucru pentru a-ți atinge diverse obiective. Nu e foarte complicat, dar ne place să complicăm lucrurile și să ne plângem.

Fenomenul refugiaților din Ucraina trebuie să fie o lecție pentru noi, una dură, din care preferabil ar fi să putem învăța ceva. Nimănui nu-i convine ce se întâmplă. Am fi vrut să fie altfel, să avem alte preocupări, dar uite că nu e întotdeauna cum vrem și planificăm.

Cum facem? Băgăm capul în nisip și ne prefacem că nu există sau facem ce putem să ajutăm niște oameni necăjiți? Nu e obligatoriu să o facem, dar dacă unii se implică nu este nici normal să îi blamăm. Ok, spuneți că românii nu sunt ajutați și ajutăm niște străini. Auziți des asta. Fals! Sunt ajutați sute de mii de români, chiar și unii care nu merită, nu pentru că sunt neapărat oameni răi, ci pentru că nu depun nici cel mai mic efort să facă ei înșiși ceva, așteptând să li se dea.

Știu, unora nu le convine, dar nu scriu aceste rânduri pentru a le face pe plac lor. Și nici nu reiau povestea sutelor de mii de donații anonime, de acte de caritate care se fac și despre care nu putem afla în totalitate sau deloc. În general, cei care nu știu sunt chiar cei care nu donează, care nu se implică și nici măcar nu caută să vadă câți oameni realmente nevoiași sunt ajutați. Și încă un aspect… dacă vezi că alții îi ajută pe refugiații din Ucraina și tu spui că românii nu sunt ajutați, dă un bun exemplu și ajută-i chiar tu pe acei români.

Haideți să vorbim, din nou, despre mașinile Ucrainenilor. Nu e mare diferență față de ceea ce avem și noi pe șosele. Ce mașini vi se pare că au? Vedeți Bugatti, Pagani, Ferarri, Lamborghini, Rolls? Or avea câțiva și din astea, dar cei mai mulți au mașini de câteva mii de euro, câțiva de câteva zeci de mii, oricum un procent irelevant. Este evident că oamenii aceia au plecat de acasă nu pentru a cere în România o ciorbă și o cazare moca.

Cei cu mașini mai ”priocopsite” nu cer nimic. Își cumpără ceea ce le trebuie și se cazează pe unde găsesc, plătind pentru asta. Unii sunt doar în tranzit. Alții descoperă cu românii sunt chiar ok, nu cum le spunea propaganda de la ei sau din Rusia, așa că decid să rămână aici. Nu cred că ar trebui să ne punem problema dacă nu manâncă ceea ce le oferim și aleg să își cumpere ce le place. Drama celor mai mulți din ei, să nu uităm că vorbim despre femei și copii, nu o reprezintă sărăcia, ci teama de moarte. Nu știu ce ați văzut voi, dar eu nu am văzut vreunul milogindu-se sau criticând condițiile ce cazare și masă.

Poate ai donat o sticlă cu ulei, o pungă cu făină și una cu zahăr, fără să te gândești (la naiba!) că omuleții ăștia nu au venit și nu trec pe aici să își facă clătite. Nu te supăra dacă nu țopăie de fericire… Tot ce speră este să nu vadă alți străini agresivi, trecerea sau șederea să le fie mai ușoare, iar mâine să se întoarcă acasă, dacă mai au unde, dacă mai au la cine. Acum realizezi că nu e relevant cu ce mașină au venit în România?

Uite, privește și așa: mâine, frumoasa și fascinanta Românie este călcată de tovarăsul Putin, care se crede îndreptățit să o transforme în piața lui de desfacere. Nu intru în alte detalii. Bărbatul rămâne aici, unul de voie, altul de nevoie. Soția își ia copilul de mânuță și pleacă spre Bulgaria, presupunând că e mai aproape și românul e sărac. Ăla mai bogat ia calea veastului, pe la rude, pe la prieteni, pe unde vede cu ochii și crede că îl ține cashul să o facă. Eu vorbesc acum cu cel sărac.

La graniță, bulgarul îți spune: ”Ia fă tu cale întoarsă, că noi nu avem nevoie să îi atragem mânia psihopatului de la Moscova. Ne pare rău că te bombardează, dar nu ne amestecăm în problemele voastre, ca să nu ne facem și noi probleme.” Este adevărat că nu ți-ar plăcea?

Sau… treci granița la bulgari cu ce apuci, cu o mașină oricum peste ce au ei (cei care au fost în concendii sau în tranzit prin Bulgaria știu că suntem peste parcul lor auto), iar bulgarul de rând postează pe pagina lui de facebook: ”La cum arată mașinile româncelor care vin la noi, zici că noi suntem refugiații”. O constatre tâmpită, o glumă prostă, o ce vreți voi, cei care o faceți aici pe seama ucrainencelor și copiilor lor, dar pe care nu ați digera-o, dacă rolurile s-ar inversa.

”Judecând” după mașinile care sugrumă Valea Prahovei în weekenduri, ai spune că România nu este nici pe departe o țară săracă. La fel și după aglomerația de pe drumurile către și dinspre litoralul nostru, din weekendurile sezonului cald. Și șoselele nu sunt înțesate de mașinile politicienilor, ale bugetarilor de lux, ale oamenilor de afaceri. Și atunci, oare nu ar fi mai bine, în loc să-și pună întrebarea ce caută ”ăștia” pe drumuri și ce mașini au ucrainencele sau unii dintre români, cum Dumnezeu fac de au și de ce nu toți aceștia trăiesc diferit?

Cum se face că educația le-a dat multora șansa să își construiască o carieră, să câștige decent sau chiar foarte bine, culmea, în aceeași țară în care unii cred că pentru a prospera trebuie să ți se dea, nu să cauți soluțiile pentru a câștiga mai bine?

***Există și categorii care au nevoie de sprijind din partea societății. Ele există în toată lumea, au nevoie de sprijin real, au nevoie de o societate mai atentă la nevoile lor, dar nu despre ele este vorba aici. Și, culmea, nu cei din aceste categorii protestează acum vehement.

Gândiți-vă la personajul Celentano din Las Fierbinți. Nu-i așa că multora vi se pare amuzant? E haois un bețiv care debitează tot felul de tâmpenii, nu? În realitate, personajul este absolut sinistru, fiind esența a ceea ce are societatea mai urât: lenea, vicile și invidia față de cei care chiar fac ceva bun, indiferent ce. Scenaristul Mimi Brănescu în sensul ăsta a construit personajul interpretat magistral de Adrian Văncică, dar câți l-au privit cum este de fapt, altfel decât amuzant?

Și nimeni nu le cere nimic celor care nu vor să ajute în niciun fel, poate doar să nu mai intoxice spațiul public cu răutate. Mai vorbim, dacă vreți…