S-a născut la Băicoi, în Prahova. A fost supranumit „copilul desculț care a încălțat România”

A fost supranumit „copilul desculț care a încălțat România”. S-a născut într-o familie extrem de săracă, la  Țintea – Băicoi, în județul Prahova. Dumitru Mociorniță a reușit, din nimic, să ridice un adevărat imperiu în pielărie, în vremea Primului Război Mondial, dar și în perioada interbelică. Începutul perioadei comuniste l-a transformat, însă, pe „Regele Pantofilor”, țăranul din Prahova, într-un ocnaș.

„Regele pantofilor” mergea, copil fiind, desculț la școală

Puțini sunt cei care știu povestea băiatul fără încălțări, născut la 1885, într-o familie modestă, dar harnică, pe meleaguri prahovene. Din cauza sărăciei, părinții îl trimiteau desculț la școală, motiv pentru care se spune, învățătorul îl așeza mereu în ultima bancă pentru a nu-l băga nimeni în seamă și a trece neobservat.

Dumitru Mociorniță, copil ambițios, a știut de mic că vrea să își depășească condiția. A trecut de cele patru clase absolvite în localitatea natală și s-a mutat cu școala la Ploiești, urmând gimnaziul la Liceul „Sfinții Petru și Pavel”.

De aici, parcursul său într-ale învățăturii a fost cu adevărat remarcabil: Liceul Economic „Kretzulescu”, din București, Școala Superioară de Comerț, absolvită „magna cum laude” și alte școli similare din Franța, Germania și Anglia, unde și-a desăvârșit cunoștințele în domeniu. Ideea de afacere și-a conturat-o „în afară”, studiindu-i pe Ford și Krupp, cei care și-au ridicat adevărate dinastii industriale.

Dumitru Mociorniță a lucrat, inițial, la Tăbăcăria lui Nicolae Prodanof, industriașul care deținea monopolul pielăriei în perioada antebelică.

A încălțat Armata Română 

Revelația sa antreprenorială, dacă o putem numi așa, a fost când a realizat că Armata Română are nevoie de un om ca el, fiind extrem de prost echipată. Și așa, tânărul plecat din Țintea- Băicoi ajunge să facă bocanci, șei, cizme, dar și îmbrăcăminte pentru soldații români aflați pe front. Primește pentru asta onoruri, medalii, dar și privilegii de la Stat.

Niciodată nu a suportat vorba românească: „las-o, mă, că merge așa”

Împrumută, cu ajutorul socrului său, 30 de milioane de lei și cumpără două hectare de teren, la marginea Bucureștiului. Acolo, la 1925, își ridică fabrica de încălțăminte ce îi purta numele. Niciodată nu a suportat zicala românească : „las-o, mă, că merge așa”, motiv pentru care marfa sa era fără cusur. Totul făcut ca la carte, așa cum învățase în Vest. În 1938 avea un capital de peste 200 de milioane de lei și fabrici deschise în aproape toată țara.

„Țăranul desculț din Prahova nu a investit în lux, ci în spitale”

Dumitru Mociorniță a știut să își respecte mereu angajații, fiindu-le prieten și ajutându-i constant să se specializeze în tainele pielăriei. Reclamele interbelice în ceea ce privește încălțămintea produsă de „țăranul desculț din Prahova” sunau cam așa: „Totul e cusut solid cu mașinile americane Good Year. Talpa e impermeabilă, higienică, nu arde piciorul, nu pătează ciorapul!„ Mociorniță reinvestea constant. Tot ceva ce învățase din Vest.

Citește și: Genialul Nichita despre Ploieștiul lui: „Colț de inimă și ruptură de aripă de înger, capitala limbii vorbite este orașul acesta al meu natal!”

De admirat sunt, dincolo de spiritul antreprenorial, ambiția și de dorința de autodepășire, au fost modestia și dorința de a face cât mai mult bine.

Industriașul nu a investit în lux, ci în spitale. Ridicarea Maternității Bucur din București a fost posibilă prin donația sa. La fel, contribuția generoasă pe care a avut-o către prima instituție medicală pentru tuberculoși, astăzi Institutul de Pneumotfiziologie „Marius Nasta”.

„Cum pot eu, băiat de țăran din Băicoi, să stau într-o casă cu lei la ușă?”

Legat de modestie, „copilul desculț care a încălțat România” a avut de ales, pentru a locui, între Casa cu Lei, de pe Calea Victoriei, unde a stat George Enescu și cea de pe strada Paris, pe care a și ales-o, într-un final. „Cum pot eu, băiat de țăran, de la Băicoi, să stau într-o casă cu lei la ușă și atâta somptuozitate? Sunt bogat doar prin prisma generației și ar fi rușinos să afișez atâta opulență”, spunea Dumitru Mociorniță.

A murit sărac lipit. Comuniștii i-au luat și l-au băgat la ocnă

În 42, lumea se afla în plin război, dar afacerea prahoveanului era prosperă. Aproape 1000 de muncitori și o avere evaluată la 370 de miliarde de lei. Își dorea să cucerească piața de pielărie din estul Europei.

Venirea comuniștilor la putere a însemnat, însă, sfârșitul lui Dumitru Mociorniță. I-a fost confiscat tot și  a fost băgat în închisoare, în 1948. A mai trăit puțin după ieșirea din pușcăria comunistă. Într-o pivniță, în sărăcie lucie. „Țăranul desculț care a încălțat România moare în 1953, la înmormântarea sa fiind prezenți foarte mulți oameni: familie, prieteni, foști angajați, practic toți cei care au văzut în acest om „vizionarul cu o inimă de aur”.