Tragedia de la Clubul Colectiv, văzută prin ochii unei fețe bisericești

Îmi povestește dimineață un prieten că s-a întâlnit ieri cu un preot și, printre altele, popa a adus vorba de tragedia de la #Colectiv. Ar fi spus ceva de genul: ”Erau sataniști, așa că…”

Un cretinism mai mare ca ăsta n-am mai pomenit și, sincer, nu mă așteptam la asemenea replică de la un preot, o persoană care, prin formarea sa spirituală, ar trebui să nu aibă prejudecăți și să nu eticheteze oamenii din jur după prejudecățile colective. Problema și mai mare este că asemenea păreri despre nenorocirea de la Colectiv au mai apărut și în discursurile altor mari fețe bisericești din țară.

Acum, dacă, Doamne ferește, tragedia s-ar fi întâmplat într-un club de houseri, ce urmau să zică: ”Erau poponari, așa că…”?!

Sau, dacă tragedia s-ar fi petrecut într-o discotecă de la țară, unde petrecăreții sunt 90% maneliști, ce-ar fi trebuie să zică biserica: ”Erau cocalari și pițipoance, așa că…”?!

Am auzit în ultimele zile că pe Facebook se poartă o adevărată manipulare împotriva bisericii. Ei bine, dragilor preoți care citiți, probabil, această postare, vă spun sincer, cu toată credința în Dumnezeu, că nu e așa. La noi, în România, biserica a ajuns entitatea care, în afara momentelor în care are nevoie de bani, și-a uitat complet rolul spiritual în societate. Cred în Dumnezeu, însă am ajuns să nu mai cred în instituția bisericii iar faptul că patriarhul Daniel a spus că el s-a rugat la Sfânta Scriptură, locul în care rugăciunile au rost, mi-a întărit scârba pentru biserică și anumite fețe bisericești.

Dumnezeu te ascultă oriunde, dacă i te adresezi, nu doar la Sfânta Scriptură sau în spatele unui altar poleit cu aur!

Cât despre preotul respectiv, am auzit și eu o mulțime de informații cum că orientările sale sexuale nu ar fi tocmai ortodoxe, dar nu stau să judec oamenii după zvonuri, percepții și prejudecăți colective.