Legenda Mărțișorului: Să purtăm șnurul alb-roșu ca simbol al triumfului vieții și luminii asupra morții și întunericului

Mâine 1 Martie sau ziua Mărțișorului. Oferim și primim mărțișoare, dar știm exact care este semnificația lor?

Legendele legate de Mărțișor sunt multe, unele vorbesc despre soare, altele despre zmei, altele despre voinici și altele despre vrăjitoare.

Cea mai cunoscută însă este cea a voinicului care a salvat Soarele din ghearele unui balaur.

Se spune că, în vremuri de demult, fascinat de dansurile oamenilor, Soarele s-a prefăcut într-un tânăr chipeș și a coborât pe Pământ pentru a se prinde în horele tinerilor.

Un balaur viclean însă îl pândea și, într-un moment de neatenție a reușit să răpească Soarele și să-l închidă într-o temniță. Odată cu dispariția Soarelui, viața pe Pământ s-a schimbat și nu mai exista deloc bucurie și zâmbete. Oamenii deveniseră urâți și posomorâți, natura nu se mai trezea la viață, nimic nu mai era ca înainte. Dispăruseră până și horele…

Un tânăr curajos, aflând de fapta balaurului, a decis să salveze Soarele. Astfel, s-a luat la luptă cu balaurul și, în cele din urmă, după trei anotimpuri în care s-au luptat pe viață și pe moarte, tânărul reuși să învingă balaurul și, astfel, să elibereze Soarele.

Cum a scăpat din temniță, Soarele s-a avântat sus, pe cer, de unde a început din nou a străluci peste lume.

Din păcate însă, deși izbutise să învingă balaurul, tânărul cel curajos, rănit grav, se prăbuși la pământ și acolo, pe zăpada imaculată care acoperea lumea întreagă, își dădu ultima suflare. Din trupul său, în urma rănilor, se scurgeau firicele de sânge, care pătau zăpada care tocmai începuse să strălucească în lumina Soarelui.

În locul unde a căzut viteazul, au răsărit primii ghiocei, vestitorii primăverii și ai faptului că Soarele și-a reluat locul de drept, sus, pe cer.

Citește și: Târg de Mărțișor la Ploiești Shopping City: accesorii handmade și mărțișoare unice pentru sărbătorirea primăverii

Șnurul Mărțișorului, împletitura alb-roșu, simbolizează curajul și triumful vieții lumii întregi. Roșul este sângele voinicului care a avut curaj să-și dea viața pentru binele lumii, iar albul este zăpada imaculată unde acesta și-a dat ultima suflare. Practic, șnurul este curajul împletit cu puritate.

Această legendă o știu de pe vremea când eram copil și când bunica insista să port, la mână sau în piept, mărțișorul neapărat legat cu șnur. Nu știam pe atunci că ea, de fapt, insista să port șnurul.

Atunci când vedea că îmi pierd interesul pentru mărțișor, mă lua și mergeam împreună să-l legăm într-un cireș, de obicei. Dacă nu aveam în drumul nostru cireș, îl lega în corcoduș, dar niciodată nu mă lăsa să-l arunc la gunoi.

De-a lungul anilor, am uitat obiceiul, s-a dus odată cu bunica… dar niciodată nu m-am mirat când am mai văzut în diverse locuri, mărțișoare legate în copaci înfloriți. „Îl legăm aici, ca să dea roade pomul anul ăsta!”, îmi spunea bunica.

Anul acesta mi-am propus să leg șnurul mărțișorului într-un copac din fața blocului. Sper să mă țin de asta și, mai ales, sper să nu mă trezesc cu vreun vecin că mă ia la rost ce fac acolo. Pentru că da, din păcate, sunt șanse mari să se întâmple și asta…

Haideți anul acesta să purtăm șnururile alb-roșii și, când ne plictisim de ele, să le legăm într-un copac roditor. Poate vom avea parte de un an mai bun, poate pomii vor fi mai roditori și, poate, vom avea și noi puțin mai mult noroc… Măcar de apă caldă… 😉