Jurnal din Maroc – Revenirea acasă – La escala din Viena, austriecii au simțit nevoia să facă exces de zel cu verificările grupului de români

O fi bine peste mări și țări, dar nicăieri nu este ca acasă. O tură care se anunța fără peripeții pentru ghidul Cristi Minculescu a fost schimbată radical, în primele zile, de vremea capricioasă. Dar au existat soluții, iar turiștii care l-au însoțit au avut parte de o experiență pe care nu o vor uita ușor. Totul a fost o aventură frumoasă, mai puțin escala de la Viena… Detalii, în ultima pagină a acestui jurnal!

Urmare de AICI

„Ultima zi a acestei ture din sezonul rece a început aproape de ora 09.00

Suntem relaxați și aproape lefteri și ne simțim „ca la 20 de ani, fără griji și fără bani“! După micul dejun care se lungește destul de mult, alegem să mai facem o scurtă plimbare în piață, că poate mai găsim ceva de luat…pe datorie 😀
Se face într-o clipită ora 11.00, iar alarma telefonului sună, semn că trebuie deja să ne întoarcem. Din gașcă lipsesc doar cei doi Cristi care mai au, fie de cumpărat una, alta, fie de pozat câte ceva.

La întoarcere alegem un traseu un pic mai lung pe lângă zona de ateliere. Si aici găsești orice, de la tablouri, rame, saltele, mobilier, țesături, până la prăjituri. Intrăm în câteva și facem poze. Oamenii nu par deranjați de prezența noastră. Dimpotrivă!

Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.